Înregistrarea conversațiilor: ai nevoie de acord?
Înregistrările audio și video au devenit instrumente la îndemâna oricui, cu aplicații diverse, de la conservarea amintirilor personale până la îndeplinirea funcției de mijloace de probă în timpul proceselor civile sau penale. Legalitatea înregistrărilor fără acordul celeilalte persoane ridică însă numeroase întrebări, mai ales în contextul unei legislații lacunare și n continuă schimbare.
Din punct de vedere juridic, este important de știut că practica înregistrării unor persoane fără consimțământ prealabil nu este întotdeauna legală, iar înregistrările neautorizate pot atrage sancțiuni.
Citește despre:
Când este permisă înregistrarea fără consimțământ?
În România, înregistrarea unei conversații fără acordul celeilalte persoane este reglementată de mai multe acte normative, în funcție de contextul în care înregistrarea are loc.
Dreptul la viață privată este protejat de Constituția României, care prevede în articolul 26:
„autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.”
Orice acțiune care implică înregistrarea fără consimțământul persoanei poate fi considerată o încălcare a acestui drept fundamental.
Din punct de vedere penal, Codul penal reglementează în mod explicit situațiile în care înregistrările pot constitui infracțiuni. De exemplu, articolul 226 din Codul penal sancționează violarea vieții private, incluzând înregistrarea sau utilizarea unei conversații fără acordul participanților, dacă aceasta aduce atingere intimității persoanei. Totuși, există excepții, cum ar fi situațiile în care înregistrarea este realizată în interes public sau pentru protejarea unui drept legitim.
În sfera civilă, Codul Civil reglementează aspectele legate de protecția imaginii și a vieții private. Înregistrările realizate fără acord pot genera răspundere civilă delictuală, iar persoana afectată poate solicita daune morale sau materiale.
În mediul profesional, legislația muncii poate influența legalitatea înregistrărilor. De exemplu, angajații pot fi înregistrați în timpul desfășurării activităților lor doar dacă există un temei legal sau o clauză contractuală în CIM (modele documente dreptul muncii) care permite acest lucru, iar angajatorul trebuie să respecte normele privind protecția datelor personale
Legislația este mai flexibilă cu privire la spațiile publice, însă înregistrările care surprind conversații private fără acord pot atrage răspundere legală, mai ales dacă sunt utilizate în scopuri care afectează reputația sau viața privată a persoanei implicate.
Astfel, legalitatea unei înregistrări depinde de o evaluare atentă a circumstanțelor, de la locul și scopul înregistrării până la respectarea drepturilor fundamentale și a legislației aplicabile. În general, înregistrarea unei persoane fără acordul său este ilegală atunci când:
are loc într-un spațiu privat: locuința, biroul personal sau alte spații unde o persoană se poate considera în siguranță și are o așteptare rezonabilă de intimitate.
vizează activități private: conversații personale, momente intime sau orice altă activitate care nu are loc în spațiul public.
este făcută cu intenția de a leza sau a compromite persoana înregistrată: de exemplu, pentru șantaj, hărțuire sau alte scopuri ilegale.
Ce prevede legislația penală? Întreabă avocat.
Articolul 226 din Codul Penal protejează viața privată astfel:
Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
Așadar, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice sau a altor forme de comunicare, fără consimțământul persoanei vizate, poate constitui o infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Prin Decizia nr. 18/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă din conţinutul infracţiunii de violare a vieţii private acelaşi înţeles cu noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă din conţinutul infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) din Codul penal, fiind subsumate noţiunii de domiciliu în sensul legii penale.
Mai exact, termenul de „domiciliu” se referă la locul unde o persoană își stabilește reședința permanentă sau locul în care o persoană trăiește de obicei și unde își exercită drepturile și obligațiile. “Locuința” include orice spațiu folosit în mod efectiv pentru scopuri domestice de către una sau mai multe persoane. Nu contează dacă acest loc este închis sau parțial deschis, mobil sau fix, dacă a fost creat special pentru acest scop sau nu, sau dacă este o locuință permanentă sau temporară. Exemple de astfel de locuri includ camere de hotel, cabine de vapor, camere de apartament, camere din vile, corturi în stațiuni balneare, cabine de vagon de dormit, barăci mobile, camere de cămin sau de internat.
În continuare, codul penal incriminează și alte fapte legate de încălcarea limitelor intimității unei persoane:
art. 226 alin. (2) din Codul penal: Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
art. 226 alin. (21) din Codul penal: Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, în orice mod, a unei imagini intime a unei persoane identificate sau identificabile după informaţiile furnizate, fără consimţământul persoanei înfăţişate, de natură să provoace acesteia o suferinţă psihică sau să aducă atingere imaginii sale, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Prin "imagine intimă" se înțelege orice fotografie sau filmare, indiferent de formatul în care este salvată, în care o persoană apare dezbrăcată sau își arată parțial sau total organele genitale, iar în cazul femeilor, și sânii, sau în care persoana este implicată într-un act sexual.
Nu este necesar ca autorul infracțiunii să dețină sunete, convorbiri sau imagini obținute ilegal (prin fotografiere, captare sau înregistrare audio sau video) pentru a fi vinovat de infracțiunea de încălcare a vieții private. Violarea vieții private poate fi considerată o infracțiune chiar și în absența unor înregistrări, dacă persoana a fost ascultată sau filmată fără consimțământ într-un loc privat, cum ar fi o locuință sau o cameră personală. Concluziile anterioare au fost confirmate prin Decizia nr. 51/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Exemple de infracțiuni reținute de instanțele de judecată din România:
Fapta inculpatului 1, care a transmis fără acordul persoanei vătămate prin intermediul aplicaţiei WhatsApp, către inculpatul 2, o înregistrare audio-video în care întreţinea relaţii sexuale orale şi normale cu persoana vătămată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare a vieţii private (Jud. Braşov, sent. pen. nr. 701/18.04.2018, www.legal-land.ro).
Fapta inculpatului de a monta un dispozitiv de urmărire şi localizare de tip GPS pe autoturismul părţii vătămate (fosta sa concubină), în scopul monitorizării deplasărilor efectuate de către aceasta ar putea constitui un atentat la viaţa privată a persoanei vătămate, care însă nu este incriminată în varianta aceasta de săvârşire (ICCJ, secția penală, decizia nr. 18/25.01.2018, www.legal-land.ro).
Fapta inculpatului care a difuzat (postat) pe contul de Facebook al martorului (prietenul persoanei vătămate la acea dată), fără a avea acordul persoanei vătămate, mai multe fotografii în care persoana vătămată apare nud, fotografii efectuate de către inculpat în cursul anului 2011-2012 persoanei vătămate (care la acea dată avea vârsta de 16 ani), cu acordul acesteia, într-o cameră de hotel, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare a vieţii private (Jud. Aiud, sent. pen. nr. 18/19.01.2018, www.legal-land.ro).
Ce prevede Legea nr. 190/2018 privind protecția datelor cu caracter personal?
Legea 190/2018 este instrumentul principal prin care România a transpus în legislația națională Regulamentul General privind Protecția Datelor, cunoscut sub acronimul său în limba engleză, GDPR. Acest regulament european a revoluționat modul în care organizațiile colectează, stochează și procesează datele cu caracter personal ale cetățenilor UE.
Deși legea nr. 190/2018 nu abordează direct problema înregistrării fără consimțământ în sine, prevederile sale au implicații indirecte asupra înregistrărilor fără consimțământ.
Principiul consimțământului
Atât Legea 190/2018, cât și GDPR subliniază că prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv înregistrările audio sau video, trebuie să se bazeze pe consimțământul explicit al persoanei vizate.
Înregistrarea unei persoane fără acordul său direct și informat reprezintă o încălcare clară a acestui principiu.
Scopul legitim al prelucrării
Orice prelucrare de date cu caracter personal trebuie să servească unui scop specific și legitim. Înregistrările fără un scop justificat și fără consimțământul persoanei în cauză nu pot fi considerate legitime.
Securitatea datelor cu caracter personal
Legea impune operatorilor de date să implementeze măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a proteja datele cu caracter personal împotriva prelucrărilor neautorizate sau ilegale. Înregistrările ilegale pot fi considerate o breșă de securitate și pot atrage sancțiuni.
Drepturile persoanelor vizate
Persoanele au dreptul să știe dacă datele lor sunt prelucrate, să aibă acces la ele, să le rectifice sau să le șteargă. În cazul înregistrărilor fără consimțământ anterior, persoana vizată poate solicita ștergerea acestora.
Consecințele înregistrărilor fără consimțământ
Atât ANSPDCP (în România), cât și autoritățile de supraveghere din alte state membre ale UE pot impune sancțiuni administrative semnificative pentru încălcarea RGPD, inclusiv amenzi care pot ajunge până la 4% din cifra de afaceri globală a companiei.
De asemenea, persoanele vătămate pot solicita daune morale și materiale pentru prejudiciul suferit, în baza răspunderii civile a persoanei vinovate de nerespectarea legii.
Înregistrarea conversațiilor la locul de muncă. Avocat muncii.
Înregistrarea conversațiilor la locul de muncă a devenit o practică tot mai frecventă, în special în contextul unor potențiale litigii între angajați și angajatori. Întrebarea care se pune este dacă aceste înregistrări sunt legale și pot fi folosite ca probe în instanță.
Înregistrarea de către angajat
Înalta Curte de Casație și Justiție a validat prin mai multe decizii judecătorești folosirea înregistrărilor făcute de angajați ca probe în litigiile de muncă. În general, soluțiile sunt motivate de nevoia de a asigura echitate între părți și de a permite angajaților să se apere în cazul unor abuzuri din partea angajatorului.
Între hotărârile recente, Decizia nr. 39/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) clarifică aspecte esențiale referitoare la utilizarea înregistrărilor convorbirilor telefonice ca probe în litigiile de muncă. Instanța a stabilit că astfel de înregistrări pot fi admisibile, chiar și fără consimțământul interlocutorului, cu condiția respectării principiilor de indispensabilitate și proporționalitate:
Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul şi/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiţia asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, şi dreptul la viaţa privată, pe de altă parte, în sensul că încuviinţarea probei trebuie să fie indispensabilă exerciţiului dreptului la probă şi strict proporţională cu acest scop.
Factori care pot influența admisibilitatea înregistrărilor făcute de angajat ca mijloc de probă pot fi:
scopul înregistrării: dacă înregistrarea a fost făcută cu scopul de a aduna probe pentru un eventual litigiu, șansele ca aceasta să fie admisă ca probă sunt mai mari.
conținutul înregistrării: înregistrarea trebuie să fie relevantă pentru cauza aflată în judecată și să nu conțină informații irelevante sau care ar putea afecta viața privată a altor persoane.
modalitatea de obținere a înregistrării: înregistrarea trebuie să fi fost obținută într-un mod legal și fără a încălca drepturile altor persoane.
Așadar, concluzia este aceea că unele înregistrări pot fi folosite de angajați în litigii de muncă chiar și atunci când au fost obținute fără consimțământul angajatorului. Implicații unor asemenea decizii sunt semnificative pentru gestionarea comunicărilor interne în cadrul organizațiilor. Angajatorii trebuie să fie conștienți de faptul că înregistrările convorbirilor telefonice, chiar și fără consimțământul interlocutorului, pot fi utilizate ca probe în instanță, în condițiile stabilite de instanță.
Înregistrarea de către angajator
Codul Muncii nu reglementează în mod specific înregistrările conversațiilor între angajator și angajat, dar se referă la protecția drepturilor fundamentale ale angajaților, inclusiv a vieții private, și la protecția datelor personale. Legalitatea înregistrărilor făcute de angajatori sunt reglementate mai detaliat în Legea nr. 190/2018 privind protecția datelor personale.
Art. 5: Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul relaţiilor de muncă
În cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicaţii electronice şi/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaţilor, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, este permisă numai dacă:
a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate şi prevalează asupra intereselor sau drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate;
b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă şi în mod explicit a angajaţilor;
c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;
d) alte forme şi modalităţi mai puţin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu şi-au dovedit anterior eficienţa; şi
e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporţională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.
De exemplu, în cadrul unui interviu de angajare, angajatorul nu poate înregistra discuțiile cu candidatul fără a-l informa în prealabil și fără a obține acordul acestuia. În caz contrar, ar putea fi considerat că se încalcă dreptul la viața privată al persoanei. De asemenea, în cadrul relațiilor de muncă, angajatorii nu pot înregistra conversațiile angajaților fără un temei legal clar, cum ar fi securitatea și protecția activității desfășurate.
Totuși, există excepții atunci când înregistrările sunt realizate pentru a proteja interese legitime, cum ar fi prevenirea fraudelor sau asigurarea unui comportament profesional adecvat, dar aceste înregistrări trebuie să fie făcute într-un cadru legal și cu respectarea drepturilor angajaților. De asemenea, angajatorii pot înregistra convorbirile telefonice ale angajaților care lucrează în call-center-uri sau în domenii în care acest lucru este necesar pentru formare sau monitorizare, dar trebuie să informeze angajații și să le obțină consimțământul.
Întrebări și răspunsuri
Care este diferența dintre înregistrarea într-un spațiu public și într-un spațiu privat?
Spațiu public: În general, înregistrarea audio sau video într-un spațiu public (stradă, parc, mijloace de transport în comun) este permisă. Cu toate acestea, este important să se respecte dreptul la imagine și la viața privată al altor persoane – de exemplu, filmarea sau înregistrarea unei persoane într-un mod care să o hărțuiască sau să o intimideze poate fi sancționată.
Spațiu privat: înregistrarea într-un spațiu privat (locuință, birou, toaletă publică) fără consimțământul tuturor persoanelor prezente este, de regulă, ilegală. Aceasta constituie o încălcare a vieții private și poate atrage după sine consecințe juridice, inclusiv răspunderea penală pentru comiterea unor infracțiuni.
Ce înseamnă „consimțământ informat” în contextul înregistrării unei persoane?
Consimțământul informat este o acordare liberă, specifică, informată și neechivocă a voinței prin care persoana vizată își exprimă acordul cu privire la prelucrarea datelor sale cu caracter personal, inclusiv înregistrarea audio sau video. Pentru a fi valid, consimțământul trebuie să fie:
liber: persoana trebuie să se simtă liberă să refuze sau să își retragă consimțământul în orice moment, fără a suferi consecințe negative.
specific: consimțământul trebuie să se refere în mod explicit la scopul pentru care se face înregistrarea.
informat: persoana trebuie să fie informată în mod clar și complet despre scopul în care vor fi utilizate datele, despre drepturile sale și despre identitatea operatorului de date.
neechivoc: consimțământul trebuie să fie exprimat într-o formă care să permită o dovadă clară a acordului.
Ce trebuie să fac pentru a înregistra legal o conversație telefonică?
Pentru a înregistra legal o conversație, cel mai bine este să obții consimțământul persoanei cu care vorbești sau să o informezi despre înregistrare. În anumite situații, legea poate permite înregistrarea fără consimțământ, dar trebuie să existe un interes legitim, iar înregistrarea nu trebuie să încalce drepturile fundamentale ale persoanei.
Cum se aplică GDPR în cazul înregistrărilor fără consimțământ?
Conform GDPR, înregistrările fără consimțământ sunt permise doar într-un context în care există un temei legal clar (de exemplu, interesul legitim al unei părți). Totuși, aceste înregistrări trebuie să respecte principiile de transparență, proporționalitate și minimizare a datelor cu caracter personal colectate.
Este legal să înregistrezi o conversație într-o întâlnire de muncă fără ca ceilalți participanți să știe?
În general, înregistrarea unei întâlniri de muncă fără informarea participanților poate fi ilegală, mai ales dacă aceasta încalcă dreptul la viața privată al celor implicați. Este recomandat să informezi toți participanții despre intenția de a înregistra.
Un angajat poate înregistra o conversație cu angajatorul fără ca acesta să știe?
În general, înregistrarea unei conversații fără consimțământul celeilalte părți este ilegală. Cu toate acestea, instanțele de judecată au decis în jurisprudența specifică conflictelor de muncă faptul că angajații pot utiliza o înregistrare obținută fără consimțământul angajatorului pentru a dovedi un abuz din partea acestuia (hărțuire, discriminare etc.). Însă, chiar și în aceste cazuri, este recomandabil să se consulte un avocat pentru gestionarea litigiilor de muncă.
Poate fi folosită o înregistrare făcută fără consimțământul interlocutorului într-un litigiu de familie?
O înregistrare poate fi utilizată ca probă într-un litigiu de familie, dar instanța va examina dacă aceasta a fost obținută legal. Înregistrările realizate fără consimțământul părții vizate pot fi respinse dacă se consideră că au fost făcute într-un mod abuziv.
Care sunt condițiile în care o înregistrare fără consimțământ poate fi admisă ca probă în instanță?
Înregistrările făcute fără consimțământ pot fi admise ca probă dacă sunt necesare pentru a proteja un interes legitim, sunt proporționale cu scopul urmărit și nu încalcă drepturile fundamentale ale persoanei înregistrate, precum dreptul la viața privată.
Ce se întâmplă dacă un angajator înregistrează un salariat fără acordul acestuia?
Dacă un angajator înregistrează un salariat fără acordul acestuia, poate exista riscul de încălcare a dreptului la viața privată al angajatului. Angajatorul poate fi sancționat conform legislației muncii sau privind protecția datelor personale, iar înregistrările pot fi respinse ca probă în instanță.
Este legal să înregistrezi o conversație privată între două persoane fără ca aceștia să știe?
Înregistrarea unei conversații private între două persoane fără ca aceștia să știe este, în general, ilegală și poate constitui infracțiune. Legea protejează dreptul la viața privată, iar încălcarea acestuia poate atrage sancțiuni, inclusiv penale. Pot exista excepții în cazul în care există un interes legitim bine fundamentat sau o autorizație legală care permite acest lucru.
Ce se întâmplă dacă am fost înregistrat ilegal și înregistrarea este publicată pe internet?
Publicarea unei înregistrări ilegale pe internet poate avea următoarele consecințe:
răspundere penală a persoanei responsabile: persoana care a făcut înregistrarea și cea care a publicat-o pot fi urmărite penal pentru violare de domiciliu, violare a vieții private, difuzare de imagini sau sunete cu caracter intim.
daune morale: persoana vătămată poate cere daune morale pentru prejudiciul suferit.
ștergerea conținutului: de principiu, platforma online pe care a fost publicată înregistrarea poate fi obligată să o șteargă.
コメント