La ce concedii au dreptul angajații? Concediu de odihnă. Concediu medical. Alte concedii.

Dreptul la concediu este un beneficiu fundamental al angajaților din România, reglementat prin Codul Muncii și alte acte normative specifice.

Concediile sunt de mai multe feluri, între care cele mai frecvente sunt:

• concediul de odihnă,

• concediul medical,

• concediul de maternitate, și

• alte tipuri de concedii speciale.

Fiecare tip de concediu este prevăzut de lege pentru protejarea numitor drepturi ale angajaților și altor categorii de persoane, este condiționat de îndeplinirea anumitor condiții prevăzute de lege și documentele specifice muncii și atrage plata indemnizațiilor corespunzătoare, de către angajator sau alte categorii de plătitori.

Concediile legale oferă angajaților dreptul de a beneficia de perioade de odihnă și îngrijire, asigurându-le protecție în fața unor situații de boală, maternitate sau nevoi familiale.

1. Concediul de odihnă anual. Avocat muncii.

1.1. Durata concediului de odihnă

Fiecare salariat are dreptul la un concediu de odihnă anual plătit de minimum 20 de zile lucrătoare, conform Codului Muncii. Durata efectivă a concediului poate fi mai mare, în funcție de contractul individual de muncă sau de contractele colective aplicabile.

Zilele libere legale și cele stabilite prin contractul colectiv de muncă nu se includ în durata concediului de odihnă anual.

Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare. Similar, salariatele care urmează o procedură de fertilizare in vitro au dreptul, în fiecare an, la un concediu de odihnă suplimentar plătit de trei zile.

1.2. Reguli generale.

Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. În consecință, următoarele reguli se aplică concediului de odihnă și trebuie respectate de orice angajator și angajat:

Dreptul la concediu de odihnă nu poate fi cedat.

Un angajat nu poate transfera dreptul său la concediu către altcineva, fie că este vorba despre un coleg, angajator sau o altă persoană.

Nu se poate renunța la concediul de odihnă.

Chiar dacă un salariat dorește să lucreze continuu și să nu își ia concediul de odihnă, legea nu îi permite să renunțe complet la acest drept.

Concediul de odihnă nu poate fi limitat prin contract sau acord.

Angajatorul nu poate stabili, prin contractul individual de muncă, regulamentul intern sau prin vreun alt document / politică o durată a concediului mai mică decât minimul legal (20 de zile lucrătoare). De asemenea, angajatorul nu poate impune condiții care să îngrădească acest drept la concediu.

Compensarea în bani a concediului de odihnă este interzisă.

Zilele de concediu neefectuate nu pot fi schimbate în bani. Excepție face situația în care raportul de muncă încetează, iar angajatul nu a reușit să își ia concediul de odihnă cuvenit. Concediul de odihnă se poate reporta de la un an la altul în condițiile legii.

1.3. Indemnizația de concediu de odihnă

Indemnizația aferentă concediului de odihnă se calculează pe baza mediei zilnice a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care se efectuează concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu luate. Aceasta nu poate fi mai mică decât salariul de bază corespunzător perioadei respective.

1.4. Programarea concediului de odihnă

Programarea concediului de odihnă se face de comun acord între angajator și salariat, fie individual, fie printr-un program colectiv stabilit la începutul anului.

Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective. Un exemplu de întrerupere a concediului de odihnă la cererea salariatului pentru motive obiective poate fi: dacă un angajat află că are o problemă de sănătate care necesită tratament și primește concediu medical în timpul concediului de odihnă, acesta poate solicita întreruperea concediului, iar zilele neefectuate vor fi reprogramate.

1.5. Întrebări frecvente despre concediul de odihnă

Ce se întâmplă dacă nu îmi iau concediul de odihnă într-un an?

Excepțional, zilele de concediu neefectuate pot fi reportate în condițiile legii și alea contractului individual de muncă și acordate în maximum 18 luni de la sfârșitul anului în care a fost dobândit dreptul la concediu.

Angajatorul poate refuza acordarea concediului de odihnă?

Angajatorul nu poate refuza acordarea concediului de odihnă, dar poate propune reprogramarea acestuia în cazuri justificate de funcționarea activității.

Se poate lua concediu fără aprobarea angajatorului?

Nu, concediul de odihnă trebuie aprobat în urma depunerii unei cereri, conform procedurilor interne. Altfel, absența salariatului poate fi considerată absență nemotivată și poate constitui, în anumite condiții, abatere disciplinară.

Pot fi chemat din concediu de odihnă pentru urgențe de serviciu?

Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în situații de forță majoră sau pentru motive urgente care necesită prezența acestuia la locul de muncă. În acest caz, angajatorul este obligat să acopere toate cheltuielile de revenire ale salariatului și familiei sale, precum și eventualele prejudicii cauzate de întreruperea concediului.

2. Concediul medical. Avocat dreptul muncii.

Concediul medical este un drept al salariaților asigurați în sistemul de sănătate, acordat în cazul incapacității temporare de muncă din motive medicale.

2.1. Durată concediu medical

Durata concediului medical depinde de afecțiunea pe care salariatul o are și este stabilită de medicul care eliberează certificatul medical.

Durata maximă a concediului medical obișnuit este de 183 de zile pe an. În cazuri speciale, cum ar fi tuberculoza sau neoplaziile sau alte boli grave, poate fi prelungit până la 18-24 luni. După depășirea duratei maxime, angajatul poate fi supus unei evaluări pentru a se stabili capacitatea de muncă.

2.2. Reguli generale. Întreabă avocat.

Concediul medical se acordă doar pe baza unui certificat medical emis de un medic. Salariatul trebuie să anunțe angajatorul cât mai curând posibil despre incapacitatea de muncă, iar ulterior certificatul medical trebuie depus la angajator în termen de 5 zile lucrătoare ale lunii următoare emiterii acestuia.

În primele 5 zile de absență, certificatul poate fi eliberat de medicul de familie, după care este necesar un medic specialist.

În perioada concediului medical, contractul individual de muncă nu poate fi desfăcut de către angajator.

2.3. Indemnizația pentru concediu medical

Indemnizația pentru concediu medical se calculează ca media veniturilor brute din ultimele 6 luni, aplicând un procent în funcție de tipul concediului. Pentru incapacitate temporară de muncă, se acordă 75% din venitul brut, iar pentru boli profesionale, accidente de muncă, sarcină și lăuzie, se plătește 100%.

Primele 5 zile de concediu sunt plătite de angajator, iar restul sunt acoperite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Plata efectivă a concediului medical se face de către angajator și pentru zilele ulterioare celor 5, recuperându-se ulterior la CNAS.

2.4. Întrebări frecvente despre concediul medical

Pot merge în concediu medical în timpul concediului de odihnă?

Da, în cazul în care ai nevoie de concediu medical, concediul de odihnă se suspendă, iar zilele neefectuate pot fi reprogramate.

Angajatorul poate refuza concediul medical?

Nu, concediul medical acordat în baza certificatelor de concediu emise de medicul specialist sau de familie nu poate fi refuzat de angajator. Dacă angajatorul dorește să conteste autenticitatea certificatului de concediu medical sau dacă sesizează neregularități în cuprinsul acestuia, are obligația de a se adresa caselor de asigurări de sănătate pentru verificări.

Concediul medical reduce concediul de odihnă?

Nu, zilele de concediu medical nu afectează numărul de zile de concediu de odihnă la care salariatul are dreptul.

Ce pot face dacă angajatorul nu plătește indemnizația de concediu medical?

Verifică depunerea corectă a certificatului medical.

Certificatul medical de concediu trebuie transmis angajatorului în termenul legal. Dacă nu a fost depus la timp, angajatorul poate refuza plata.

Cerere scrisă către angajator.

Salariatul poate transmite o solicitare scrisă, cerând explicații privind întârzierea plății sau confirmarea că dosarul a fost transmis la Casa de Sănătate pentru decontare.

Sesizare la ITM (Inspecția Muncii).

Dacă angajatorul refuză sau întârzie nejustificat plata, salariatul poate face o sesizare la ITM, inclusiv online. ITM poate face un control și aplica sancțiuni.

Sesizare la Casa de Asigurări de Sănătate (CAS).

Dacă indemnizația se plătește din FNUASS, angajatul poate verifica dacă dosarul a fost depus de angajator. Dacă nu, poate sesiza CAS, care poate sancționa angajatorul.

Acțiune în instanțele judecătorești.

Angajatul poate formula o cerere de chemare în judecată în fața instanțelor de dreptul muncii pentru protejarea drepturilor sale. Citește și despre cheltuielile de judecată.

3. Concediul de maternitate

Concediul de maternitate este concediul medical acordat salariatelor însărcinate pentru sarcină și lăuzie. Este reglementat de OUG nr. 158/2005 și are caracter obligatoriu și protejat.

Condiții pentru acordarea concediului de maternitate

Pentru a beneficia de concediu de maternitate și indemnizație, salariata trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

• să aibă calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate (contract de muncă activ, PFA etc.);

• să fi realizat un stagiu de cotizare de minimum 6 luni în ultimele 12 luni anterioare lunii din care începe concediul.

3.1. Durata concediului de maternitate

Concediul are o durată totală de 126 de zile calendaristice, împărțite astfel:

• Concediu de sarcină: maximum 63 de zile, înainte de naștere.

• Concediu de lăuzie: minimum 63 de zile, după naștere.

Medicul decide cum se împart aceste zile, dar cele 42 de zile după naștere sunt obligatorii.

3.2. Cine plătește indemnizația de maternitate?

Indemnizația este plătită din bugetul FNUASS (Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate), prin intermediul angajatorului.

Cuantumul este de 85% din media veniturilor brute lunare realizate în ultimele 6 luni.

3.3. Cum se poate pierde dreptul la concediul de maternitate?

Dacă salariata nu are stagiul minim de cotizare de 6 luni.

Pentru a beneficia de indemnizația de maternitate, salariata trebuie să fi realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare lunii în care începe concediul.

Acest stagiu poate fi realizat prin: contract individual de muncă activ; activități independente (PFA, II, profesii liberale); concedii medicale plătite; perioade asimilate (de exemplu, concediu pentru incapacitate temporară de muncă).

Dacă nu are acest stagiu, salariata NU va primi indemnizație de maternitate de la stat, chiar dacă primește concediul medical. Ea poate, totuși, solicita concediu fără plată sau alte forme de protecție socială (dacă e cazul).

Dacă certificatul medical nu este eliberat de un medic specialist obstetrică-ginecologie.

Concediul de maternitate (sarcină și lăuzie) este un concediu medical cu regim special, care trebuie emis numai de un medic specialist în obstetrică-ginecologie, cu parafă validă, și vizat de medicul de familie.

Dacă certificatul este emis de alt tip de medic (ex: medic de familie, medic internist etc.), Casa de Asigurări de Sănătate poate refuza plata indemnizației, considerând certificatul nevalid, angajatorul nu îl poate deconta, iar salariata rămâne fără indemnizație.

Dacă nu este prezentat angajatorului în termenul legal.

Certificatul medical pentru concediul de maternitate poate fi predat angajatorului până la data de 5 a lunii următoare acordării, exact ca în cazul celorlalte tipuri de concedii medicale. În practică, mulți angajatori solicită predarea în termen de 5 zile lucrătoare de la data acordării (scris sau online, în funcție de politicile interne), pentru a facilita decontarea, dar termenul limită rămâne cel prevăzut de lege.

Dacă termenul limită este depășit, angajatorul poate refuza primirea documentului, iar indemnizația de maternitate nu mai este garantată. Chiar dacă îl acceptă, Casa de Asigurări poate refuza decontarea, deci angajatorul nu este obligat să plătească din fonduri proprii.

Dacă salariata lucrează în perioada în care ar fi trebuit să se afle în concediu de maternitate.

Concediul de maternitate este considerat incapacitate temporară de muncă. Așadar, dacă salariata:

• merge la serviciu,

• prestează activități profesionale (inclusiv lucrând de acasă sau ca PFA),

• încasează venituri din muncă în acea perioadă,

ea poate pierde dreptul la indemnizație, iar concediul poate fi anulat. Casa de Sănătate poate considera că nu a fost în incapacitate, deci nu mai este eligibilă pentru plată.

În plus, dacă ITM sau CAS constată că indemnizația de maternitate a fost încasată în mod nelegal, salariata poate fi obligată să restituie sumele încasate necuvenit.

3.4. Întrebări frecvente despre concediul de maternitate

Pot intra direct în concediu de maternitate fără să fi avut concediu medical anterior?

Da, dacă sarcina este monitorizată și medicul ginecolog emite certificatul începând cu săptămâna 28 de sarcină.

Pot lucra cu normă redusă în perioada de maternitate?

Nu, pe durata concediului de maternitate salariata este considerată în incapacitate temporară de muncă.

Poate angajatorul să concedieze o salariată aflată în maternitate?

Nu. Codul muncii interzice expres concedierea salariatelor în concediu de maternitate, cu excepția cazurilor de reorganizare judiciară sau faliment al societății.

Ce urmează după concediul de maternitate?

După cele 126 de zile, mama poate solicita concediul de creștere copil până la 2 ani (sau 3 ani, în caz de copil cu handicap), dacă are 12 luni de stagiu de cotizare în ultimii 2 ani.

4. Alte tipuri de concedii. Avocat dreptul muncii.

4.1. Concediul pentru creșterea copilului

Concediul pentru creșterea copilului poate fi acordat unuia dintre părinți până când copilul împlinește 2 ani (sau 3 ani pentru un copil cu handicap). Indemnizația este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni. Părintele trebuie să aibă calitatea de asigurat și un stagiu de cotizare de cel puțin 12 luni în ultimele 24 de luni. Concediul poate fi solicitat și în regim part-time, caz în care indemnizația se ajustează proporțional cu timpul lucrat.

4.2. Concediul de îngrijitor

Concediul de îngrijitor se acordă angajaților care trebuie să îngrijească o rudă grav bolnavă (soț, soție, părinți, copii, frați/surori etc.), având o durată de până la 5 zile pe an. Indemnizația nu este întotdeauna plătită de angajator, iar dreptul la concediu este condiționat de un certificat medical care atestă gravitatea stării de sănătate.

4.3. Concediul fără plată

Concediul fără plată este acordat pentru motive personale (ex. studii, evenimente familiale), fără a fi plătit de angajator.

Concediul fără plată se acordă la cererea angajatului, în scopuri personale sau profesionale, dar fără a beneficia de indemnizație din partea angajatorului. Condițiile generale în care se acordă concediul fără plată sunt:

Cererea angajatului.

Angajatul trebuie să depună o cerere scrisă pentru concediul fără plată, în care să specifice motivul și perioada solicitată. Aceasta trebuie aprobată de angajator.

Durata concediului fără plată.

Nu există o limită de durată impusă de lege, dar angajatorul poate stabili, în funcție de circumstanțele interne ale companiei, perioada în care poate fi acordat. De obicei, angajatorul poate decide dacă aprobă cererea în funcție de nevoile organizației.

Aprobarea angajatorului.

Concediul fără plată nu este un drept obligatoriu al angajatului; angajatorul poate decide să acorde sau nu acest tip de concediu, în funcție de politica internă și de necesitățile companiei. Așadar, nu există obligația ca angajatorul să aprobe fiecare cerere.

Vechimea în muncă.

Perioada de concediu fără plată nu afectează vechimea în muncă, iar angajatul își păstrează acest drept chiar și în perioada concediului, pentru calculul pensiei sau al altor beneficii sociale.

Condiții specifice.

Angajatorul poate impune anumite condiții pentru acordarea concediului fără plată, cum ar fi respectarea unui preaviz de câteva zile înainte de concediu, pentru a asigura continuitatea activității.