Asociație non-profit (ONG): înființare și funcționare
- Avocat
- 18 mar.
- 8 min de citit
În România, persoanele fizice și juridice care doresc să desfășoare activități de interes general, comunitar sau în interes propriu nepatrimonial au posibilitatea de a înființa asociații și fundații, conform Ordonanței Guvernului nr. 26/2000. Aceste structuri juridice sunt esențiale pentru organizarea și promovarea diverselor inițiative sociale, educaționale, culturale, umanitare sau profesionale.
Află din acest articol despre:
1. Asociații non-profit (ONG): exprimarea unui drept constituțional
1.1. Ce este dreptul la liberă asociere?
Exercitarea dreptului la liberă asociere reprezintă posibilitatea oricărei persoane fizice sau juridice de a se asocia liber cu alte persoane pentru a urmări un scop comun. Acest drept fundamental este garantat atât de Constituția României, cât și de tratatele internaționale la care România este parte, inclusiv Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În România, dreptul la liberă asociere este consacrat de articolul 40 din Constituție, care prevede că cetățenii se pot asocia liber în partide politice, sindicate, asociații, fundații sau alte forme de organizare. În continuare, Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 reglementează înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor și fundațiilor, oferind un cadru legal clar pentru desfășurarea activităților acestora.
1.2. Ce presupune dreptul la liberă asociere?
Dreptul la liberă asociere implică:
Libertatea de a constitui asociații și organizații – orice persoană poate iniția și înregistra o asociație sau fundație, respectând condițiile prevăzute de lege.
Libertatea de aderare și retragere – nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociație împotriva voinței sale și, în același timp, are dreptul de a se retrage în orice moment.
Dreptul la autonomie – asociațiile și fundațiile își stabilesc propriile reguli de organizare și funcționare, în conformitate cu legea și fără ingerințe nejustificate din partea statului.
1.3. Limitările dreptului la liberă asociere
Deși dreptul la liberă asociere este un drept fundamental, el nu este absolut. Statul poate impune restricții dacă acestea sunt necesare pentru protejarea ordinii publice, securității naționale, sănătății sau drepturilor altor persoane. De exemplu, sunt interzise asociațiile care au scopuri contrare legii, care promovează violența, discriminarea sau alte acțiuni ilegale.
1.4. Ce înseamnă interes general, colectiv sau personal nepatrimonial? Înființare asociație non-profit.
Interesul general se referă la activități care au un impact asupra întregii societăți, având ca scop îmbunătățirea condițiilor de viață pentru un număr cât mai mare de persoane. Printre aceste activități se numără protecția mediului, promovarea drepturilor omului, susținerea educației și a sănătății publice. Aceste inițiative contribuie la progresul social și economic și sunt esențiale pentru dezvoltarea unei societăți echilibrate.
Interesul unor colectivități vizează grupuri specifice, cum ar fi comunități locale, categorii vulnerabile sau grupuri profesionale. De exemplu, pot exista asociații dedicate sprijinirii copiilor, bătrânilor sau persoanelor cu dizabilități, oferindu-le servicii și suport adaptate nevoilor lor. De asemenea, anumite organizații sunt create pentru a reprezenta interesele unor profesii sau domenii de activitate, facilitând schimbul de cunoștințe și promovarea bunelor practici.
Interesul personal nepatrimonial include situațiile în care membrii unei asociații urmăresc un scop comun, fără a urmări obținerea unui profit. Acest tip de inițiative poate fi dedicat promovării unor hobby-uri, sprijinirii cercetării științifice sau protejării anumitor drepturi și interese comune. Asociațiile de acest tip permit persoanelor cu preocupări similare să colaboreze și să își dezvolte activitățile într-un cadru organizat, consolidând astfel comunitatea din care fac parte.
2. Cum înființez o asociație non-profit (ONG)?
2.1. Cerințe generale pentru înființarea unei asociații non-profit (ONG)
O asociație non-profit (ONG) este o entitate juridică de drept privat, constituită prin acordul a cel puțin trei persoane, în scopul realizării unor activități de interes general, comunitar sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor săi.
Pentru a înființa o asociație non-profit (ONG) în România, trebuie respectate următoarele condiții principale:
Numărul minim de membri fondatori: trebuie să existe cel puțin trei persoane fizice sau juridice. Între membrii fondatori ai asociației, trebuie să existe un acord privind structura asociativă și modalitatea în care asociația non-profit (ONG) va acționa. Acest acord va forma statutul asociației non-profit.
Scopul nepatrimonial: asociația nu poate avea ca scop obținerea de profit pentru membrii săi. Spre deosebire de societățile comerciale care sunt constituite pentru obținerea de profit, asociațiile (ONG) promovează interese generale ale comunității pentru care acționează.
Patrimoniul inițial: ca și în cazul firmelor de tip SRL, asociațiile non-profit au un patrimoniu inițial, aportat de membrii fondatori conform statutului. Activul patrimonial initial este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaților, în cazul aportului în natură, constând în bunuri imobile, forma autentică a statutului este obligatorie.
Sediul social: asociația non-profit (ONG) nou-constituită trebuie să aibă un sediu social, care poate fi într-un imobil proprietate personală a unuia dintre fondatori sau care poate fi folosit în temeiul unui contract de închiriere sau contract de comodat, cu acordul proprietarului. Află mai multe despre probleme contractuale specifice închirierii de imobile.
Statutul asociației: acest document este similar actului constitutiv al unui SRL și trebuie redactat și semnat de membrii fondatori. Poți comanda statut asociație aici.
2.2. Pașii pentru înființarea unei asociații non-profit (ONG)
Alegerea denumirii și rezervarea acesteia
Primul pas este verificarea și rezervarea denumirii viitoarei asociații non-profit la Ministerul Justiției (și nu Oficiul Național al Registrului Comerțului ca în cazul firmelor de tip SRL). În acest sens, trebuie să completezi o cerere de verificare disponibilitate și să achiți taxa administrativă aferentă.
Vezi procedura administrativă pentru rezervare denumire asociație non-profit (ONG).
Redactarea statutului asociației non-profit (ONG)
Statutul asociației trebuie să conțină informații esențiale precum:
Denumirea și sediul asociației
Scopul și obiectivele asociației
Structura organizatorică și atribuțiile organelor de conducere
Drepturile și obligațiile membrilor
Reguli privind patrimoniul și administrarea acestuia
Deschiderea unui cont bancar și depunerea patrimoniului inițial
Asociația trebuie să deschidă un cont bancar, necesar pentru înființare.
Depunerea dosarului la instanța competentă
Dosarul trebuie depus la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul social și trebuie să conțină:
Cererea de înscriere
Statutul asociației non-profit
Dovada sediului social
Dovada patrimoniului inițial
Dovada rezervării denumirii
Copii CI ale membrilor fondatori și declarația pe proprie răspundere
Este posibil ca unele documente necesare înființării asociației-non profit să necesite autentificarea la un notar public. De exemplu, statutul asociației trebuie autentificat la un notar public dacă la patrimoniul inițial este aportat un bun imobil. Pentru detalii, întreabă avocat.
Soluționarea cererii de către instanță
Judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul viitoarea asociație non-profit (ONG) este competentă să verifice documentele de înființare și pronunță o hotărâre de admitere sau respingere a cererii.
Obținerea certificatului de înscriere și înregistrarea fiscală
După admiterea cererii de înființare, asociația non-profit primește certificatul de înscriere, iar apoi trebuie să obțină codul de identificare fiscală de la ANAF.
2.3. Entități diferite de asociațiile non-profit (NGO)
Partidele politice, sindicatele și cultele religioase sunt entități juridice distincte și nu intră sub incidența Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile. Aceste organizații sunt reglementate de legi speciale care stabilesc condițiile specifice pentru înființare, organizare și funcționare, având un statut diferit față de asociații și fundații.
Partidele politice sunt reglementate prin Legea partidelor politice nr. 14/2003, având ca principal scop participarea la viața politică și influențarea procesului decizional la nivel național și local. Ele funcționează pe baza unui statut propriu și trebuie să respecte reguli stricte privind finanțarea, transparența și organizarea internă. Spre deosebire de asociații și fundații, partidele politice pot primi subvenții de la bugetul de stat și pot participa la alegeri pentru a obține reprezentare în instituțiile publice.
Sindicatele sunt reglementate de Legea dialogului social nr. 367/2022 și au ca scop principal apărarea drepturilor și intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor. Acestea pot negocia contracte colective de muncă, pot organiza proteste și greve și au un rol important în reprezentarea angajaților în relația cu angajatorii și autoritățile publice. Funcționarea sindicatelor este diferită de cea a asociațiilor, întrucât acestea au dreptul de a impune anumite obligații membrilor săi, în special în ceea ce privește cotizațiile și participarea la acțiunile sindicale.
Cultele religioase sunt reglementate de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Acestea sunt structuri organizate în jurul unei credințe religioase și au dreptul de a desfășura activități specifice de cult, educație religioasă și asistență spirituală. Spre deosebire de asociații și fundații, cultele religioase pot primi sprijin financiar din partea statului și au un statut juridic aparte, recunoscut printr-o procedură distinctă.
3. Funcționarea asociației non-profit (ONG) după înființare
3.1. Obligații legale
După înființare, o asociație trebuie să respecte o serie de obligații legale și administrative pentru a asigura buna funcționare și conformitatea cu legislația în vigoare. Aceste obligații sunt esențiale pentru menținerea statutului juridic al asociației, evitarea sancțiunilor și creșterea credibilității în fața autorităților și a partenerilor.
Depunerea declarațiilor fiscale și contabile
Odată ce asociația este înregistrată, aceasta trebuie să își îndeplinească obligațiile fiscale și contabile. Chiar dacă scopul principal al asociației nu este obținerea de profit, aceasta poate desfășura activități economice secundare, care trebuie evidențiate în contabilitate și raportate către autoritățile fiscale. În acest sens, asociația trebuie să întocmească bilanțuri contabile anuale, să țină evidența veniturilor și cheltuielilor și să depună declarațiile fiscale conform termenelor stabilite de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).
Dacă asociația are angajați, aceasta este obligată să plătească contribuțiile aferente salariilor și să depună declarațiile privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale. De asemenea, în cazul în care primește sponsorizări sau donații, trebuie să înregistreze aceste sume și să le utilizeze conform scopului declarat.
Respectarea regulilor privind activitățile economice
Deși asociațiile nu sunt entități comerciale, ele pot desfășura activități economice secundare pentru a-și susține obiectivele. Aceste activități trebuie să fie menționate în statutul asociației și să fie direct legate de scopul principal al organizației. Veniturile obținute din astfel de activități nu pot fi distribuite membrilor, ci trebuie reinvestite în activitățile asociației.
În cazul în care o asociație desfășoară activități economice, trebuie să respecte reglementările fiscale aplicabile, inclusiv plata impozitului pe profit, dacă veniturile depășesc limitele prevăzute de lege. Totodată, este necesară o evidență contabilă clară și separată între veniturile provenite din donații, sponsorizări și cele obținute din activități economice.
Respectarea reglementărilor privind transparența și raportarea activităților
Asociațiile au obligația de a asigura transparența în gestionarea fondurilor și în desfășurarea activităților. Aceasta presupune întocmirea și publicarea rapoartelor anuale de activitate, care trebuie să cuprindă informații despre sursele de finanțare, cheltuieli și activitățile desfășurate.
În plus, anumite asociații, în special cele care primesc finanțare publică sau beneficiază de donații și sponsorizări substanțiale, sunt supuse unor cerințe stricte de raportare și audit. De exemplu, legea prevede ca ONG-urile care primesc mai mult de 100.000 de euro anual din sponsorizări să publice un raport detaliat privind utilizarea fondurilor.
Prin respectarea acestor obligații, asociațiile își pot desfășura activitatea în mod legal și eficient, menținându-și credibilitatea și accesul la surse de finanțare externe. O bună administrare și transparență financiară sunt esențiale pentru atragerea de noi membri, parteneri și finanțatori, contribuind astfel la sustenabilitatea organizației pe termen lung.
3.2. Activități ale asociațiilor non-profit (ONG)
În cadrul activităților lor, ONG-urile pot încheia diverse tipuri de contracte juridice cu parteneri contractuali, fie persoane fizice, fie alte organizații. Aceste contracte reglează relațiile juridice între părțile implicate și asigură transparența și legalitatea colaborărilor. Printre cele mai frecvente tipuri de contracte pe care le încheie asociațiile non-profit se numără:
Contracte de sponsorizare și parteneriate: ONG-urile pot semna contracte de sponsorizare cu companii sau alte entități care doresc să sprijine financiar un anumit proiect sau activitate. Aceste acorduri stabilesc obligațiile și beneficiile părților, precum și modul în care sponsorii vor fi menționați sau vor beneficia de promovare în cadrul proiectului.
Contracte de prestări servicii: asociațiile pot încheia contracte cu prestatori de servicii pentru a externaliza anumite activități necesare pentru implementarea proiectelor lor. De exemplu, un ONG care organizează un eveniment ar putea încheia un contract cu o firmă de catering (vezi și model contract furnizare bunuri) sau cu o agenție de publicitate (vezi și model contract copywrite).
Contracte de colaborare: ONG-urile pot semna acorduri de colaborare cu alte organizații sau instituții, având scopul de a implementa proiecte comune sau de a desfășura activități în parteneriate strategice. Aceste contracte stabilesc termenii colaborării, responsabilitățile fiecărei părți și modalitățile de coordonare.
Contracte de voluntariat: deși nu sunt considerată muncă salariată, activitatea de voluntariat este reglementată prin contracte specifice, care stipulează drepturile și obligațiile voluntarilor, precum și condițiile în care aceștia pot contribui la activitățile ONG-ului. De obicei, aceste contracte sunt mai simple, având ca scop protejarea ambelor părți implicate.
Contracte de finanțare: pentru implementarea proiectelor, asociațiile non-profit pot încheia contracte cu finanțatori, cum ar fi instituții publice, organizații internaționale sau agenții de granturi. Aceste contracte reglează condițiile în care fondurile vor fi acordate și utilizate, precum și raportarea progresului proiectului.
Comments