6 aspecte legale de considerat pentru start-up-uri. De la ce model de contract folosești, la cum să previi litigii

Experiența fondării propriului start-up sau firmă (SRL) este captivantă și plină de provocări. Poate fi o încercare intimidantă indiferent de industria în care un antreprenor decide să activeze și de experiența anterioară. În timp ce antreprenorii se concentrează adesea pe dezvoltarea operațională și scalarea start-up-urilor, nevoile imediate de finanțare și calibrarea produsului la potențialii clienți, ignoră riscurile legale ce pot afecta organizația lor. În realitate, succesul afacerii este condiționat de multiplii factori, de la modelul financiar de business-ul la modelul de contract folosit în relația cu clienții. Adăugă și elementul mai puțin cunoscut: existența unui ”cazier juridic” curat, ce nu conține riscul unor amenzi sau litigii gata să se materializeze la orice moment.

Așadar, dacă ai decis înființarea unei firme de tip SRL sau alt tip de entitate pentru dezvoltarea propriului start-up, citește în continuare acest articol. Aprofundăm cele mai comune 6 greșeli juridice făcute de start-up-uri, în încercarea de a crește gradul de conștientizare în rândul antreprenorilor cu privire la aceste posibile riscuri.

1. Selectarea unei structuri de afaceri nepotrivite

Înființarea oricărei structuri de business vine la pachet cu consecințele legale. Adesea, antreprenorii tind să neglijeze analizarea pro and cons pentru posibilele structuri de business pe care le pot folosi , în funcție de nevoile lor specifice. Societățile cu răspundere limitată (SRL) sunt cele mai populare și accesibile forme de societate, motiv pentru care automat opțiunea înclină către ele.

O societate cu răspundere limitată (SRL) implică totuși obligații legate de registrul comerțului, depunerea de declarații și evidențe fiscale și mențiunea unor registre și structuri interne pe care fondatorii ar trebui să le cunoască înainte să pornească pe acest drum. Gestionarea unei societăți comerciale de tip SRL poate părea intimidantă pentru cineva care nu a avut experiență în domeniul companiilor și care începe să-și desfășoare propria afacere fără suport profesionist din exterior și din această cauză mulți antreprenori decid să adopte practici pe care le-au văzut la prieteni sau rude, fără să verifice legalitatea lor.

Mai mult, societățile cu răspundere limitată permit transferul liber al părților sociale către terți (spre exemplu, către un investitor potențial) doar în condiții restrictive și dacă este votat de majoritatea legală. Regula decurge din faptul că societățile comercial de tip SRL sunt fondate în considerarea asociaților, astfel că nu orice persoană străină de societate poate dobândi această calitate. Este un aspect pe care trebuie să-l cunoști atunci când pleci pe drumul antreprenorialului alături de alți parteneri, pentru că votul fiecăruia va conta la un moment dat în evoluția viitorului start-up.

Totuși, afacerile gestionate printr-o persană juridică sunt mai atrăgătoare pentru potențialii investitori față de cele gestionate prin alte forme de organizare, iar SRL-ul este soluția cel mai des folosită pentru start-up-uri. Chiar și așa, nu poți atrage capital cu o structură de afaceri ineficientă sau cu potențiale reclamații legale atârnând asupra start-up-ului tău.

O variantă pentru anumite tipuri de afaceri este PFA-ul (persoană fizică autorizată). În această categorie sunt profesioniștii care percep tarife orare, au clienți multipli și nu lucrează pe bază de exclusivitate sau lucrează pe bază de proiecte. PFA-ul poate avea angajați, ținerea contabilității este relativ facilă și poate fi făcută de titular, iar cheltuielile de administrare sunt reduse.

2. Semnarea modelelor de contracte fără validarea unui avocat

Din păcate, start-up-urile încheie frecvent contracte fără a consulta un avocat în prealabil. De aici apar numeroase probleme ulterioare care ar fi putut fi evitate cu modele de contracte redactate corespunzător. Rezultatul sunt costuri legale semnificativ crescute pentru găsirea unei soluții de rezolvare, prin comparație cu cele care ar fi fost plătite pentru prevenție.

Start-up-urile operează de obicei cu un buget redus și au obligații stricte de raportate către investitori, ceea ce le determină să perceapă angajarea unui avocat ca pe un obstacol în fața eforturilor operaționale. Nu mai puțin, consultarea unui avocat poate fi costisitoare, mai ales când firmele de avocatură propun structura tradițională de facturare la oră de lucru. Aceasta nu este o opțiune accesibilă și realistă pentru start-up-uri. Este motivul pentru care mulți antreprenori simt presiunea de a-și asuma riscurile legale și de a semna contracte fără consult juridic prealabil, bazându-se doar pe experiența și înțelegerea lor asupra problemei.

Din perspectivă operațională, orice antreprenor cunoaște afacerea sa mai bine decât avocații care ar putea să o reprezinte. Orice antreprenor poate introduce într-un contract clauze prin care să exprime ce are nevoie business-ul său. Cu toate acestea, chiar și cei mai străluciți și de succes antreprenori neinstruiți în domeniul juridic pot comite erori. Situațiile tipice sunt cele în care folosesc modele de contracte fie nefavorabile afacerii lor, fie înțeleg greșit domeniul de aplicare al unor clauze contractuale, fie uită să-și protejeze anumite drepturi sau să ia în considerare evoluțiile potențiale ale unei situații.

O soluție pentru startup-uri care se confruntă cu această provocare este să utilizeze modelele de contracte puse la dispoziție de Docs & Deeds, deja verificate de avocați. Puteți descărca o gamă variantă de modele de documente juridice. Altă variantă este să caute un avocat dispus să colaboreze în cadrul bugetului avansat de start-up în acest scop, adoptând un model flexibil de tarifare care să satisfacă ambele părți în mod rezonabil.

3. Strângerea de mână nu este un contract obligatoriu

În primul rând, ați semnat un contract între partenerii fondatori? Momentan împărtășiți o ambiție comună de a dezvolta afacerea și aveți viziuni similare asupra dezvoltării pe termen scurt a prototipului de produs sau serviciu, dar unde veți fi peste 6 luni? 1 an? 3 ani? Nimeni nu știe.

Disputele apar adesea în legătură cu rolurile și angajamentele asumate între partenerii fondatori, condițiile în care le este permis să vândă sau să părăsească afacerea, modul în care pot utiliza resursele afacerii și altele asemenea. Dacă nu sunt rezolvate în timp util, aceste dispute pot duce la consecințe negative considerabile, de tipul întreruperii sau chiar stopării progresului afacerii, alături de costuri legale mult mai mari decât cele necesare pentru a descărca, de exemplu, un acord de parteneriat sau un act constitutiv.

Ambele permit partenerilor să predefinească termenii esențiali care guvernează diferite aspecte ale afacerii, precum strategia de exit, structura parteneriatului, managementul finanțelor, controlul votului și aspecte organizatorice esențiale. Nu mai puțin, parcurgerea acestui proces oferă partenerilor oportunitatea de a evalua în mod exhaustiv și sincer rolurile și angajamentele lor unii față de alții și față de afacerea însăși.

4. Neglijarea protejării drepturilor de proprietate intelectuală

La nivel conversațional, toată lumea a auzit despre brevete de invenție și mărci, dar mulți antreprenori nu cunosc în mod real utilitatea drepturilor de proprietate intelectuală, obiectul protecției lor sau cum poate afacerea să beneficieze de pe urma lor. Este perfect înțeles de ce persoanele fără pregătire juridică nu are cunoaște asemenea aspecte.

Pe măsură ce un start-up aduce proiectele la îndeplinire, se creează drepturi de proprietate intelectuală. Fie că este vorba de drepturi de autor, mărci, modele industriale, brevete, secrete comerciale sau drepturi asupra software-ului, potențialul lor de a deveni active valoroase pe termen lung este enorm. Start-up-urile adesea nu sunt conștiente de pașii necesari pentru a proteja aceste drepturi și neglijează măsuri elementare, cum ar fi înregistrarea mărcilor sau asigurarea semnării acordurilor de confidențialitate (NDA) se expun inutil unor riscuri.

În alte cazuri, drepturile de proprietate intelectuală nu sunt transferate corespunzător. Un model de contract prin care utilizezi serviciilor unor terți, cum ar fi developeri, designeri, creatori de conținut sau alți profesioniști, ar trebui să anticipeze posibilitate nașterii unor drepturi de proprietate intelectual și să conțină clauze cu privire la alocarea ei. Folosește în relație cu terții modele de contracte adaptate serviciilor pe care le contractezi, precum contract de creare conținut, contract de consultanță sau contractul de prestări servicii.

5. Încălcarea legislației muncii

Start-up-urile care angajează angajați au un task în plus: să documenteze în mod corespunzător relațiile de muncă. Provocările legate de respectarea dreptului muncii sunt consistente, iar nerespectarea lor poate atrage amenzi, răspundere civilă și chiar suspendarea business-ului.

Există proceduri ce trebuie respectate la angajare, practicile de încetare a contractelor de muncă, cerințe privind condițiile de muncă și drepturile angajaților ce trebuie respectate de către toți angajatorii indiferent de industrie și care atrag răspunderea patrimonială pentru neîndeplinire.

Procesele costisitoare, penalități financiare și deteriorarea reputației companiei sunt doar câteva riscuri, ca să nu mai vorbim despre pierderea unor oportunități prețioase de finanțare, cât timp investitorii nu vor să se complice cu start-up-uri amenințate de litigii.

Start-up-urile de succes înțeleg importanța respectării prevederilor privind dreptul muncii, și pun accept pe promovarea unui mediu de lucru echitabil și conform din punct de vedere legal, încă de la început. Folosește un contract individual de muncă elaborat cu grijă și un regulament intern cuprinzător și căutați asistență juridică ori de câte ori relația cu un angajat devine tensionată. Poți verifica în acest articol riscurile legate de răspundere cu care se pot confrunta angajatorii pentru încălcarea legii, sau reguli pentru contractul de sponsorizare.

6. Neglijarea cerințelor de conformitate

Unele start-up-uri fac greșeala de a neglija cerințe legale, presupunând că anumite reguli sau reglementări nu se aplică operațiunilor lor incipiente. Nu face această eroare! Amenzile contravenționale, sancțiunile confiscare produse sau suspendare activitate și daunele reputațională sunt la mici greșeli distanță. Cu cât un start-up dedică mai mult timp și resurse pentru înțelegerea și aderarea la reglementările specifice industriei și la cele auxiliare (precum protecția datelor cu caracter personal), cu atât evită capcane legale și poate stabili o bază solidă pentru creșterea durabilă.